Love (or not )story-partea II

Luna august:a trecut aproape o luna jumate de cand nu si-au mai vorbit,nu s-au mai intalnit...

Totul s-a terminat din motive pe care probabil nici el nu le poate intelege ,pentru ca ea sigur nu...sa spunem ca tineau prea mult unul la altul???ca s-au speriat de ce putea fi??relatia lor avansase enorm de mult.

De pasti si-au urat “Paste fericit” si au inceput din nou sa se intalneasca,aceste intalniri au durat 3 luni,in care sentimenele au avansat in asa fel incat nici unul din ei nu isi doreau,ea mai puternica ca el incerca sa nu se lase condusa de sentimente si chiar le nega,respingea ideea de a fii indragostita si de a avea pe cineva alaturi ...el o cauta zi de zi,si se simtea pe zi ce trece tot mai apropiat de ea,dar....ea nu-si dadea de ceea ce simtea si de sentimele puternice ce ii inundau inima ...lucru care mai tarziu avea sa-i provoace o mare suferinta...in tot acest timp el ia aratat cat de mult ii place sa fie in preajma ei,insa parca nu avea nici un sens.....fetitzei nu i se parea nimic anormal,doar traia clipa...pana intr-o zi in care el a decis sa renunte...de ce???sa saturat sa o tot caute in zadar,specific ca se intalneau si dormeau impreuna noapte de noapte insa ea nu reusea sa-si deschida sufletul in fata lui...si a renuntat...atunci fetita noastra.copila de ieri,femeia de azi...a simtit o mare pierdere,o bucatica din inima ei s-a rupt..acela a fost momentul in care mii de imagini si ganduri iau precut prin fata ochilor si prin minte,toate ducand la un singur lucru:”i’m fallen in love..” to late....el deja renuntase...

Acea fetitza care se opunea cu tot dinadinsul sentimentelor se transformase intr-o femeie care avusese o relatie..o relatie pe care nu si-o dorise,o relatie care a invatat-o sa se maturizeze ,sa se simta iubita,protejata si fericita si care o facea sa se simta o femeie fericita...pacat a fost ca a realizat prea tarziu...

Vina: a fost a amandurora,nu s-au oprit nici o clipa sa discute despre ceea ce au ei,despre sentimele ce ii inconjurau,despre comportamentul lor ca si cuplu.Daca o intrebai pe ea daca este intr-o relatie ezita sa-ti raspunda,pentru ca nici ea nu stia in ce stadiu se aflau si nici nu vroia sa afle ;era mai mult decat perfect....Discutau despre orice lucru ,faceau impreuna totul insa cand era vorba despre sentimele lor,unul fata de celalalt era subiect tabu...

Azi,a fost a 3 zi in care s-au revazut...

Nu stiu cum a inceput din nou,nu stiu in ce stadiu sunt..nu stiu nici ei ce vor si cum sa se comporte,cert e ca la amandoi le-a fost un dor nebun unul de celalat..Insa nici acum nu stiu sa-si arate sentimele,care poate mai exista sau nu...

Atunci ma intreb...Daca nu s-au iubit de ce le-a fost dor sa fie impreuna??daca nu s-au iubit de ce au inceput iar sa se intalneasca ?daca nu s-au iubit de ce simteau fluturasi atunci cand se vedeau intamplator?de ce era geloasa cand o alta fata il privea?de ce simtea nevoia sa-i auda vocea?Daca el n-o iubea o mai cauta si de data asta?dar daca totusi se iubesc de ce nu isi spun ce au pe suflet?si de ce nu-si arata sentimentele?

Sa spunem ca ia apropiat doar sexul???pentru ca asa a inceput totul si tot asa trebuia sa si continue...

Atunci de ce o tinea in brate si o privea pana cand adormea,de ce ea se trezea noaptea doar ca sa-l vada cum doarme si sa-l acopere, de ce venea doar ca sa stea cu ea...chiar daca nu discutau nimic vroia doar sa fie in preajma ei...De ce simteau atat de bine inpreuna?De ce trebuie sa plece la un moment dat???si asta era intrebarea care ei nu-i oferea linistea sufleteasca...Poate si asta a fost cauza pentru care ea a refuzat iubirea si-a negat sentimetele de teama de a nu suferii in urma plecarii lui..E august si el e inca aici...cum poti explica asta?

Inca stau si ma gandesc daca este vorba despre o poveste de iubire sau e vorba doar despre 2 oameni ce s-au cunoscut si au petrecut ceva timp impreuna?s-au placut ?s-au iubit?oare cand vom stii?oare vom stii?

Se pierd unul in fata altuia,se balbaie ,se grabesc sa vorbeasca si raman fara cuvinte,se impiedica ,uita unde isi pun lucrurile la cateva secunde dupa ce leau avut in mana...doar cand sunt impreuna...Amandoi sunt maturi..au trecut de varsta copilariei insa se comporta ca doi copii mici care acum invata lucrurile elementare,invata sa traiasca...

Prefera sa stea noptile treaza si sa scrie decat sa-i spuna ce simte...Poate intr-o zi isi vor face curaj si isi vor destainui adevaratele sentimente...dar oare cand??poate va fi prea tarziu,si trenul va rece din nou pe langa ei ,de frica sa urce o treapta...Un pas este de la a fii fetitza la a fii femeie,tot un pas este si pana la iubire...asa cum atat de greu acceptam ca am crescut si ca ne-am maturizat la fel de greu acceptam iubirea...de teama sa luam viata in dinti si sa fim responsabili pentru faptele noastre...nu vrem sa ne simtim vinovati atunci cand ceva nu merge,si mai vine evitam...dar cum?in final tot acolo se ajunge...am invatat ca oricat de mult ai respinge iubirea si oricat de mult ai nega sentimele,ele te coplesesc fac parte in viata noastra ,este sensul vietii,traim pentru a iubi...

Si totusi a fost,este ,va fii vreodata o poveste de iubire???