Giving up doesn't always mean u are weak;sometimes it means u are strong enought to let go

In viata sunt momente cand trebuie sa renuntam...faptul ca renuntam, la un lucru nu inseamna ca suntem slabi,ci faptul ca suntem destul de puternici sa continuam si fara acel lucru,chiar daca ne e greu...Fiecare ne putem alege cum vrem sa fim, ce vrem sa facem..uneori alegem calea cea buna alteori nu,important e ca fiecare isi da seama mai devreme sau mai tarziu,cu sau fara voia lui si uneori mai si incearca sa repare...poate e in zadar sau poate nu.Azi am invatat cat inseamna o prietenie.....si ca niciodata nu le poti avea pe toate,castigi pe o parte si pierzi pe alta...asa e viata si trebuie sa conformam situatiei...insa avem dreptul de a alege cu ce vrem sa ramanem si ce vrem sa pierdem.Se intampla sa luam si decizii gresite dar riscul acesta ni-l asumam atunci cand facem alegerea....De ce nu le putem avea pe toate?pentru ca ne impotmolim...si nu mai stim ce sa facem,ne pierdem pe noi si ratiunea..Ne lasam condusi de un sentimente(indiferent de natura sentimentului)si ne concentram pe un singur lucru lasandu-le pe celelalte in mod incostient in asteptare sau chiar le ingnoram,crezand ca nu e nimic rau...si intr-un tarziu realizam ca ne-am concentrat prea tare pe un lucru si nu le-am mai vazut pe celelate...Problema cea mai mare vine atunci cand lucrul pe care ne-am concentrat nu e nici pe departe atat de important ca restul,si nu are nici jumatate din valoarea celorlalte..Suntem atat de prinsi in joc si ne chinuim sa castigam,trecem nivele peste nivele cu sudoarea fruntii fara macar sa ne gandim,daca asta e singurul lucru in viata care conteaza....Luptam pentru un lucru crezand ca e singul care conteaza si ca ne este de ajuns daca il avem,doar ca uneori luptam degeaba..sau cand in sfarsit il avem nu ne simtim completi..si vrem mai mult,dar de unde daca noi am renuntat la restul de mult???trebuie sa fim echilibrati,trebuie sa invatam sa fim echilibrati...Cum mi-a zis un prieten zilele trecute..ca vrea s-o ia de la capat...pentru ca lucrurile nu stau asa cum si-ar fii dorit el...Da! se poate lua de la capat..dar e foarte greu...schimbam locul,schimbam persoanele ...trec luni poate ani..si inca nu reusim sa ne stabilizam cu totul...Nu e un simplu joc,dai reset si o iei de la capat...Trebuie sa ne oprim o clipa si sa ne gandim la ceea ce facem pentru a nu ajunge in situatia de a ne dori sa o luam de la capat...Fiecare greseste..fiecare are dorinte si motive(mai mult sau mai putin plauzibile)pentru care greseste...De cele mai multe ori lasam de o parte prietenii si ne bagam singuri in lac,crezand ca vom gasi comori,si ne concentram asupra cautarii,deoarece comoara din sperantele noatre poate rezolva orice problema,si atunci cand simtim ca nu mai avem aer si nu mai e nimeni sa ne scoata din lac...vedem defapt care e lucrul de care avem cea mai mare nevoie...

/ sus sau jos\

Sus sau jos niciodata la mijloc.Zilele trecute un coleg imi spunea ca oricat mi s-ar parea mie ca sageata coboara ,ea defapt urca...e bine gandeste pozitiv,e optimist .Nu e nimic rau doar ca..nu e asa..eu cu pesimismul meu am avut dreptate..sageata a coborat pana cand ... hocus-pocus baiatul cu blog nu mai e.L-am tot amintit in povestirile mele dar nu vi-am spus nicodata de unde si pana unde”baiatul cu blogul”.O sa incep prin a va povesti unde si cum l-am cunoscut .

Intr-o frumoasa dupa-amiaza,obosite oarecum de atata scoala,eu cu colega mea pornim la un drum,trebuia sa mergem in orasul ei natal,avand in vedere ca nu era decat la o ora jumate de noi nu am mai pus la socoteala oboseala.Inainte de a pleca insa,trebuia sa facem o mica oprire,sa-l luam si pe sotul ei.Stand in masina asteptandu-i sotu care parca nu mai venea,amandoua fiind lipsite de orice rabdare, intr-un final apare insotit de un coleg pe care trebuia sa-l lasam acasa înainte de a ne continua drumul.Prima impresie: (cea de care vorbeam mai jos)”uratzel si ciudatzel”,dar eu fiind o fire sociabila am intrat in vorba cu el,printre putinele lucruri care le-am discutat a fost si faptul ca are un blog pe care mai scrie din cand in cand,ca are si cateva poezii scrise(na...era modest)...hm..interesant,nu?eh,si de aici :”baiatul cu blogul”.I-am cerut link-ul,eram curioasa,nu pentru ca mi-ar place foare tare sa citesc,dar pur si simplu imi starnise interesul.Mi-a scris link-ul pe o foita mica,rupta si cu un scris indescifrabil,dupa care l-am lasat acasa si ne-am vazut mai departe de drum.

Am tinut acea foita in portofel vreo 3 zile,uitasem de ea si intr-o zi la unul din plictisitoarele laboratoare pe care le fac,m-am apucat sa caut ceva in portofel(da...la mine in portofel gasesti toate minunile:P) & flash!!! mi-am amintit de foita,care surprinzator disparuse.Oarecum trista desi nu-i mai dadeam atata importanta dar totusi indignata din cauza ca nu apucasem macar sa vad despre ce era vorba acolo...Ajunsa acasa, m-am apucat:google search ,practic nici nu stiam ce sa scriu pe google,cum sa caut,nu-i stiam decat numele...bineinteles cautari inutile....In urmatoarele zile primesc add pe mess;ciudat,deoarece pe acel idd nu am decat colegi si numele lui nu corespundea .I-am dat totusi add,urmand sa fie sters in cazul in care nu era o persoana cunoscuta.Surprinsa am fost cand s-a prezentat ,inconfundabil si original:D.I-am cerut din nou link-ul,spunandu-i cu parere de rau ca am pierdut foita.In noaptea aceea am stat si i-am citit povestirile scrise pe blog,ochii ma ustrau,pleoapele imi picau si parca tot nu vroiam sa ma opresc,gasisem ceva ce imi placea,eram fermecata de felul in care scria ,nu neaparat de ceea ce scria.

In timp(nu foarte mult ;)) )si-a facut din ce in ce mai mult prezenta in viata mea si cum vi-am mai spus,prima impresie era total gresita!din baiatu”uratel si ciudatel”devenise cel mai fermecator baiat ,era special in felul lui iar acele 2 cuvinte nu-l caracterizau de nici o culoare.Si uite asa a ajuns sa fie un personaj important,pana acum cateva zile cand sageata nu mai venea de la cupidon si facea minuni,ea pur si simplu facea dezastre.Si oricat de optimista as incerca sa fiu,lucrurile rele tot se intampla.Si atunci nu e mai bine sa fim realisti?chiar daca asta ne face sa simtim lucruri care stim ca nu ne fac bine...Cum va spuneam la inceputul povestirii de colegul meu care incerca sa ma faca sa gandesc pozitiv,nu e bine..daca o sa credem ca totul e bine si defapt nu e,momentul in care o sa ne dam seama nu o sa fie dezastruos?nu e mai bine sa fim realisti?ce rost are sa ne mintim singuri?E bine sa traiesti in lumea ta uneori dar sa nu o dam in extrema si sa fim considerati nebuni.Si eu am lumea mea ROZ si cred ca fiecare isi creeaza lumea lui in imaginatia bogata de care beneficiem fiecare(mai mult sau mai putin)dar in acelasi timp trebuie sa constientizam ca traim intr-o lume in care e necesar sa fim realisti si sa luam in considerare ceea ce ne indica sagetile...

Si asta e momentul in care nu am stare...

E momentul care imi trec o multime de lucruri prin capshor...momentul in care sunt nelinistita,ma invart in camera,mi se face foame dar nu stiu ce sa mananc ,ma apuc sa mananc si imi trece pofta,intru si ies de pe mes incontinuu,accesez site-uri la plesneala,cica e o stare de plictiseala...dar din aia cu majuscule..dar si starea asta e provocata de ceva,nu?nu poate aparea asa... din senin...la mine(acum nu stiu daca si la voi)starea asta isi face aparitia cand ceva nu e in regula cu mine..or fii rezultatele de la analize care nu au fost tocmai cum ma asteptam sau “distanta” asta care e intre mine si baiatul cu blogul sau poate cearta cu tata pe caream avut-o astazi,sau pur si simplu e devina constiinta ca nu am invatat nimic pentru lucrarea de maine..hmmm..daca stau sa ma gandesc bine ar putea fii atatea motive...

Fiecare om se manifesta in felul lui atunci cand are ceva pe suflet (ceva care il deranjeaza) pe mine ma enerveaza starea asta a mea,imi dau seama ca sunt asa si pur si simplu ma enerveaza..cum sa te enervezi singur?traducere :cat de prost sa fii?:))) (cum zice Ade,colega mea de care o sa va povestesc mai incolo)mdaa...sunt si persoane din astea(eu nu bine inteles:)) )Negarea...o alta stare..

Stiti ce e ciudat?na,cel putin in cazul meu...am scris de abia cateva randuri si deja m-am mai linistit,uite o metoda de relaxare...mda nici eu nu ma cunos foarte bine,stiu..si uneori ma schimb de la o zi la alta...cica zodia ar fii de vina:)) pe care bineinteles n-o stiu:)),comic nu??cum sa nu-ti stii zodia?eh uite ca n-o stiu! Sunt multe lucruri in viata pe care credem ca le stim si defapt nu-i asa...Acum o sa va intrebati daca eu stiu ceva,da stiu,stiu ce zi e azi ,stiu ca maine o zi plina cu multe laboratoare si o lucrare la care nici nu m-am sinchisit sa pun mana sa citesc macar un curs,stiu ca am o colega de apartament care acum nu e acasa,ca iubitu meu e ocupat sa vb cu nush cine depre nush ce”joc tampit”la care bineinteles nu stiu de ce ii da atata importanta daca totusi e tampit,da na...sa zicem....si mai stiu ca in momentul de fata aberez si trec de la un subiect la altu...pentru ca asa imi vine...sa aberez..

Mi-a zis cineva nu de mult, ca viata mea e haotica si nonrealista...pai da,poate in viziunea unora este.In viziunea mea nu e.Viata ti-o faci cum vrei u,cum te simti u mai bine,poti sa te anesteziezi singur in felul tau si restul sa creada ca ai o viata haotica,nu e o viata nonrealista,dar ce ne-am face daca toti am sta si ne-am vaita de problemele pe care le avem? Am fii tristi permanent si ar fii o viata cenusie,eu una imi fac viata cum vreau,daca in momentul asta vreau sa nu ma mai gandesc la nimic ,asa fac...dar si pentru asta iti trebuie tarie de caracter si control asupra ta,de care eu pot sa zic ca beneficiez.Adevarat ca a fost drum lung pana aici..dar am ajus la linia de sosire...Poate mai sunt momente in care “recidivez”dar le evit pe cat posibil.Ati vazut cum e atunci cand fumezi,si vrei te lasi..te abtii cateva zile,apoi inca putin..dupa 3 sapt zici ca ai reusit si in urmatoarea zi,tot ti-ai mai dori o tigare..dar nu ,ca stii ca nu e bine ,asa ca mananci o ciocolata sa pui pe tine,ca ai dat mult jos cat timp ai fumat,asa e si cu personalitatea asta si caracterul,trebuie sa stim sa ne controlam sa nu lasam emotiile la suprafata ca putem cadea prada sentimentelor si nu e de bine...atunci e naspa rau... :o e deja 3 .pfff trebe sa dorm..maine iar faculta...si rectorul chiar nu are dreptate cand spune ca facultatea e facultativa,suna bine si ai vrea sa crezi,dar daca vrei facultate e oblogatorie,ca ce ne-am face fara???na...si iar am ajuns in alta parte cu discutiia...gata ma pun la somn despre faculta si beneficiile ei o sa povestim alta data.

Si pentru ca imi lipsea introducerea....

De ce krla_x???

Hmmm pai sa vedem...Krla, pentru ca îmi place numele Carla si l-am modificat puţin sa nu fie un nume comun:P ,tocmai de aceea am ataşat si necunoscuta x (acum o sa credeti k imi place matematica,:D ) dar nu,x-ul mă reprezintă pe mine.

Motivul:Si dacă v-as fi spus numele meu ,probabil v-as fii minţit ,nici eu nu ştiu care este.Si nu va mint!Pana de curand credeam ca îmi ştiu data naşterii ,pana cand mi sa zis k de fapt data naşterii variază :)) (ciudat ştiu) si nu pot fii sigură ca stiu care este.Si uite asa m-am ales cu :Krla_x !

Gandire banala...

Mi s-a spus ca nu-mi sta bine in a filozofa,acest lucru fiindu-mi spus de o persoana care nu ma cunoste de mult,dar stia ca imi place matematica,si acest lucru la determinat sa-mi zica ca eu sunt cu cifrele,nu cu vorbitul si filozofatul ...mda..ce legatura au una cu alta?ce daca iubesti sportul ,inseamna ca nu iti place muzica???am dat un exemplu banal,pentru ca si situatia a fost banala..Da,intradevar nu ii aratasem partea asta a mea atat de mult,si nu sunt genul de persoana care sa vorbeasca la nesfarsit indiferent de subiect,sau sa aberez numai ca sa ma aflu in treaba.Eu stau si analizez fiecare situatia,fiecare detaliu in parte si imi fac o parere despre lucrul respectiv,dar asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa ma apuc sa povestesc, sa dau detalii...pur si simplu toate lucrurile astea se vad prin felul in care reactionez.Iar daca persoana respectiva nu vede decat in fata (cu tot cu filozofiile lui)atunci inseamna ca el e canalizat numai pe o directie...O sa va intrebati de ce sunt asa “suparata”sau “pornita” din cauza celor spuse,lucrul acesta mi-a fost spus de baiatul cu blogul:P pe care il credeam cu mintea mult mai deschisa care stie sa analizeze fiecare lucru in parte si nu judeca dupa aparente.O persoana nu poate fii caracterizata dupa prima impresie,normal conteaza prima impresie,dar nu este lucrul dupa care defineti o persoana,sau simplul fapt ca sunt studenta la matematica nu ma face tocilara,cum de altfel mi sa mai spus.Lumea analizeaza persoanele fara sa se gandeasca ca se pot se inseala.Poate am devenit o persoana care nu vorbeste foarte mult si nu se deschide in fata persoanelor,pentru ca nu am avut cine sa ma asculte,poate am trecut prin lucruri care pur si simplu erau greu de povestit si a trebuit sa tin in mine,si cu timpul tinand in tine, iti e greu sa te exteriorizezi asa la comanda...Gandirea asta a oamenilor ma da peste cap pur si simplu,parca am fii toti legati la ochii si nu vedem decat inainte si judecam dupa aparente.Fiecare are felul lui de a fii si doar pentru ca noi am vazut doar o parte din personalitatea une persoane nu ii punem eticheta,nu suntem produse pe care scrie pe ambalaj din ce suntem facuti,avem suflete,sentimente,pasiuni care pot fii de mai multe feluri,si o persona poate avea mai multe pasiuni;daca imi place matematica nu inseamna ca e singurul lucru care imi place sau ca nu sunt in stare sa fac si altceva in afara de calcule si programe.Uite ,scriu pe un blog,lucru care nu de mult nu ma definea, aia nu inseamna ca nu ma gandeam la nimic si ca nu eram in stare sa-mi spun parea despre un anumit lucru,pur si simplu parerea ramanea a mea,nu o impartaseam,nu stiam ca ma pot simti atat de bine cand scriu...Sunt persoane care chiar sunt afectate de etichetarea asta pe care o face lumea si isi pierd increderea in sine,pentru ca nu toata lumea are un caracter puternic si e sigur in propriile lui forte,sunt si persoane slabe de inger,care pun la suflet tot ce li se zice..De aceea trebuie sa avem grija atunci cand ne spunem parerea despre cineva ca nu se stie niciodata cat rau putem face fara vointa noastra...

Daca sau sigur...

Iniţial mă apucasem sa scriu altceva,în timp ce scriam însă, îmi dădeam seama cata dorintă poate exista într-o persoana,si în acelaşi timp cata teamă si nesiguranţă.Teama ca vei fii dezamăgit,teama ca vei suferi.O data ce ai fost profund dezamăgit si ai trecut prin toate stadiile ca sa-ti revi după cumplita dezamăgire,intervine sentimentul acela de a vrea sa fie totul bine,risti sa fie totul bine,însă nu rişti destul de frica sa nu rămîi iar cu sufletul făcut bucatele.,uneori nici nu-ti găseşti curajul de a încerca si în mintea ta este doar un singur lucru:DACĂ voi suferi iar?Acel dacă este cuvantul care sschimba tot,preferăm sa rămîsnem în stadiul în care suntem ,chiar dacă nu suntem tocmai mulţumiti,decat sa riscăm.Dar dacă am înlocui cuv. dacă cu cuv.sigur.Da,atunci ar fii altceva,dar din moment ce noi nu încercăm sa ieşim din situaţia si rutina care ne cuprinde si rămanem împotmoliti,nu vom ştii niciodată ceva sigur,dacă nu riscăm măcar o data..Fiecare dintre noi este nesigur de cel puţin un lucru sau o persoana,ar trebui sa ne avantam mai mult,viaţa ne oferă mii de posibilitati,si oricat de dezamagiti am fii,la un moment dat lucrurile vor veni pe calea cea buna,in the end,everything will be ok.Ceea ce încerc sa va spun e ca trebuie sa luptăm pentru mai mult,pentru fericirea noastră nu sa ne mulţumim cu ceea ce avem mai ales dacă nu suntem multumiti de siuatia în care ne aflăm!