Si incepem din nou..aceleasi sentimente ,aceleasi trairi,iubesc sa le traiesc ,urasc ca le simt...ma ametesc mai rau co tigare fumata dupa 2 zile de pauza...imi inchid ochii si te vad..deschid ochi si inca esti aici..adormit de oboseala care te-a cuprins dupa atate ore de munca...as vrea sa vin langa tine sa te tin de mana sa adormi cu capul pe umarul meu ,dar ce conteaza ce vreau eu ,eu vreau multe,toti vrem multe dar avem putine...

Don't even started and it's over...

My heart is broken,I know is my mistake but it hurts so much...I think i might fall for him..

E langa mine dar e de parca nu ar fii,e cu gandul la ea si la felul in care relatia lor a luat sfarsit,nu e cum am crezut eu,e din cauza ca ea a mers mai departe si a hotarat sa lase totul in urma;problema e ca a lasat urme adanci in inima lui si sufletul e probabil mult mai frant decat al meu...I wanna cry,but I can't because he's here and he'll see me,I don't want him to see that I'm hurt and I care so much.Inca vorbeste despre ea...vreau dopuri in urechi ,vreau sa plang fara sa vada nimeni,vreau sa-mi revin,sa dau timpul inapoi;cum am putut sa fiu asa naiva;cum am putut sa cred toate prostiile pe care mi le zicea;cum am putut sa visez asa departe;

Mi-e frig...

Imi trec fiori prin corp si simt cum mi se destrama toate visele,desi nu am crezut tot ce imi spunea in sinea mea am sperat totusi sa fie adevarat.Am trait sentimente.. nemai intalnite...

Vad durere in privirea lui...nu ma mai pot opri si fug si plang in baie si lacrimile curg una dupa alta si nu le pot controla...le streg si ma intorc sa ma descarc pe tastatura laptop-ului fara de care nu stiu ce m-as face,inca imi fuge cate o lacrima dar o opresc din timp..incerc sa ma calmez si mainile nu mi se mai opresc din scris...inspir-expir...functioneaza dar inca tremur ,imi fug mainile pe tastatura cu viteza luminii ,..vreau sa ma calmez....Doamne cat de rau m-am inselat...cata durere pot sa indur..cum sa-i fac fata?

ok..incerc sa-mi revin..nu vreau sa ma mai gandesc la nimic,vreau decat sa adorm si ma trezesc cand totul s-a sfarsit...pacat ca sunt in la work si asta nu o sa se intample...

Nu stiu ce fel de sentimente ar trebui sa am...simt mila,durere,manie,iubire,dezamagire, si toate astea la un loc,nu stiu nici macar ce ar trebui sa simt,trec de la o stare se spirit la alta,de la un sentiment la altul...It's so cold here...

No woman ,no cry

I don't know ...nici macar nu stiu ce sa scriu..nu stiu ce simt..sunt asa..asa de...si ea e aici cu mine si ne intelegem asa de bine..si nu mai inteleg nimic,a venit si el..si sunt debusolata ...imi pierd controlul si nu stiu cum sa reactionez sau cum sa ma port...ce sa zic..ce sa fac...sa nu ma comport prea prea sau foarte foarte ..imi sangereaza inima si sufletul mi-e plin si gol in acelasi timp...imi opresc lacrimile cu greu sa curga..imi infranez sentimentele si incerc sa le schimb...incerc sa simt ceea ce ar trebui sau ceea ce nu ar trebui ,nu imi dau seama cum e mai bine,sau ce ar trebui sa fie mai bine,sa le fie lor sau sa ne fie noua..nu stiu ce vrea el..inca vorbesc despre casa lor ...si inima mea inca sangereaza ,nu vad nici un fel se iubire,sentimente sau dorinta in ochii lor,sunt satuli,satuli de ei.Ea e asa o fata dragutza,ii e drag de mine ,vede in mine o prietena si ma simt atat de ipocrita si ma dorare sufletul ca sunt in situatia asta,imi pare rau si regret ca simt multitudinea asta de sentimente fata de el,regret ca l-am simtit atat de aproape de mine,regret ca l-am facut sa se simta dorit,regret ca au fost momente in care nu mai vroia sa-mi dea drumu din brate...

Simt cat de mult ma atrage,simt cum imi bate inima cand e langa mine,cum imi lucesc ochii cand il privesc ..imi rade inima cand ma priveste...nu stiu cum sa ies din aceasta avalansa de sentimente care ma sufoca,pana imi dau lacrimile si le opresc sa-mi alunece pe obraz de frica sa nu realizez cat de mult ma afecteaza si ca cei din jurul meu sa nu vada suferinta pe care o simte inima mea..taieturile care sangereaza sunt bine ascunse cu bandaje insa sangele curge siroaie ..sper doar sa nu-mi pocneasca inima si sa se verse tot sangele ..

Vreau sa plece o data..2 saptamani si un calvar sentimental..dupa acese 2 sapt o sa incep sa-mi revin șo sa fac transfuzie se sange..incet incet o sa mi se coase taieturile...si o sa revin eu...

Cu greu imi controlez sentimentele...vorbeste cu mine si aproape ca il ignor nu stiu ce sa-i zic,cum sa-i zic asa ca ma afund in tastele laptop-ului meu si tastez din ce in ce mai repede pe atat de repede pe cat bate si inima mea,degetele mi-s inghetate de la frigul din incaperea in care ne aflam,in asa fel inca nu stiu daca le mai simt...vocea lui,ochii lui..parul,mainile ,corpul lui ma fac sa trepidez,simt furnici in tot corpul si iarasi a facut vocea aia pe care stie ca o ador si ma invart in jurul lui si nu stiu ce sa-i zic..ma tot intreaba ce am..si ma vede ca nu sunt eu,ochii mei sunt tristi..inima mea e trista corpul meu se simte fara vlaga si lipsit de orice putere...si totusi o sa-mi fie dor de el, cum sta cu capul proptit pe mana si se uita atent la laptop,buzele lipite si mari ,cu atata concentrare si dedicare in ceea ce face,e condus de pasiune ,pasiune pe care o simteam si noi atunci cand eram numai noi doi in camera mea ,izolati intre patru pereti si uitam de restul lumii...nu faceam un anunmit lucru,doar stateam noi doi..si orele zburau fara ca macar sa observam.si trecea poate o zi si realizam ca suntem deja in alta zi...nebunie de sentimente,explozie se emotii...

Si inca imi vine sa plang..."You can feel my heart?it's broken!"-Great expectation

Love (or not )story-the end

A trecut ceva timp,o luna poate doua sau trei,s-au mai vazut intamplator,discutii neinteresante,comportament aprope normal,sentimente mult prea putine...desi au fost momente in care inca se mai vroiau dar nu se nimereau...

Am aflat...s-au iubit...dar nu indeajuns incat sa aibe destula rabdare cu ea,asa ca a renuntat...

Ce ar fi sa renuntam sa mai respiram aerul asta plin de microbi!?!

Love (or not )story-partea III

S-au iubit vreodata?a iubito vreodata?

3 zile s-au intalnit..atat..3 zile!!!si apoi au trecut inca 3 zile in care el s-a facut uitat,a disparut iar din viata ei;si-a facut curaj si la sunat,inutil…el..baiatelul adorabil..era cu “alta”…how that happened?!?they looked so happy ! a crezut ca va fii totul ca inainte, ca vor fii in sfarsit fericiti in timpul care le-a mai ramas….a sperat ,a trait momentul,a fost fericita,confuza dar fericita,viata ei avea sens din nou...si dintr-o data inima ei a fost zdrobita…a incercat sa treaca peste cu cat mai putina suferinta,isi ocupa timpul in asa fel incat sa nu se mai gandeasca.Lucrul care a ajutat-o sa treaca peste a fost ca el urma sa plece in urmatoarele 3 saptamani,lucru care de necrezut dar a facut-o mai fericita decat va puteti imagina,ii luase o piatra de pe suflet,se simtea libera stia ca daca el pleaca ea va putea fii din nou feiricita,nu in sensul ca el nu ii dadea voie sa fie fericita,ci in sensul ca ea tot timpul a stiu ca el va pleca la un moment dat si se impacase cu gandul acesta,insa in timpul in care el era aici,il vroia langa ea,nu concepea indea ca in timpul in care el este inca aici ei sa nu fie impreuna, pentru ca il iubea,desi totul avea sa se termine o data cu plecarea lui,ramanea amintirea acelei frumoase iubiri de vara,acelor sentimente care o faceau sa pluteasca,euphoria care o simtea...

Isi revenise,aparent!

Ca sa-si mai goleasca gandurile,a iesit cu fetele in oras toata ziua…radea,veselie mare,uitase de sentimentele de durere ce ii inundasera inima,cel putin pe moment si si-a afisat zambetul pe fata,si rujul ei rosu accentua zambetul acela perfect care atragea o multime de priviri,si sclipirea din ochii ei se facuse iar prezenta..Era cu zambetul pana la urechi in clipa in care el a aparut..a fost foarte politicos,asa cum obijnuia sa fie,fetita a continuat sa zambeasca desi incepuse sa nu mai fie asa real zambetul,el murea de dragul ei,se vedea in privirile lui,murea de dorita sa o atinga sa-I zica cat ii lipseste.Ea era distant cu el,insa inca vesela,si el tot mai mult o vroia,pana cand a cedat si ia propus sa se intalneasca,si nu o data ,a tot continuat sa insiste si de fiecare data fetita noastra la refuzat,vazandu-se refuzat a incercat sa o sarute ,si nici asta nu a reusit,era nedumerit…niciodata nu la refuzat,mereu a fost a lui,lovitura grea pentru el,insa daca nu o sa-I spuna ce simte nu o sa o mai tina in brate,nu o sa o mai sature,nu o sa il mai priveasca in felul in care il privea odata.A plecat,desi a fost refuzat,in momentul in care a plecat ia spus ca oricum o sa se intalneasca cu ea…Inima ei cerea cu disperare sa fie asa..tipa de dorul lui,de mirosul lui care o imbata,dar ratiunea ii spunea ca nu merita..Seara mai tarziu,in acelasi loc,aceesi terasa unde obisnuiau sa iasa,sa isi petreaca cea mai mare parte din timp,acolo unde se simteau in largul lor,apare din nou el,insa cu alta gasca nu cea de odinioara ,oameni pe care abia ii cunostea si incepuse sa-si petreaca tot mai mult timp cu ei,gasca din care facea si “alta” parte.Fetita o cunostea mstia cum arata,insa nu vroia sa creada ca e ea,inima ei era in ceata,nu concepea idea ca el a venit cu "alta" acolo,acolo unde baiatelul stia clar ca fetita o sa fie,deoarece o si intrebase,nu putea intelege cum a putut face asta!!si cum raul nu vine niciodata singur,in momentul in care ea sa uitat,el a sarutato pe “alta”:-o dah,de necrezut…cata rautate poate exista,cata indiferenta,cata ipocrizie?cu cateva ore in urma o vroia pe ea,I se citea dorinta in ochi....dureros....

....dezamagita cu lacrimi in ochi,cu inima tremuranda,s-a ridicat pe de scaun si fara macar sa zica ceva,a plecat...era ora 23..singura,noaptea cu inima zdrobita si cu ochii inlacrimati a plecat spre casa..toata lumea,toti prietenii lor au ramas uimiti de comportamentul lui…Ce poti intelelge dintr-un astfel de comportament?ca e un nesimtit,ipocrtit,arogant,fara inima?care in tot acest timp a jucat teatru ,s-a jucat cu inima ei,a vrut ca ea sa-l iubeasca pentru ca apoi sa-I franga inima?

Sau ca pur si simplu asta era felul lui de a o face pe ea sa reactioneze,sa vada cat de multi il doreste,sa-I starneasca gelozia,si sa fie un impuls pentru ca ea sa-I poata in sfarsit sa-I spuna ce simte…tot ce e posibil,insa a fost cel mai cumplit lucru care il putea face,sufletelul ei de copila a fost facut bucatele,si-a pierdut increderea in sine si increderea in oameni..Si-a pierdut increderea ca mai poate exista sinceritate si iubire,mereu a crezut in basme,in fat-frumos pe cal alb,in suflete pereche,insa viata ia oferit lovituri dupa lovituri,si mereu a ramas singura…Insa de ceva timp incoa' a realizat cu bucurie ca are 2 persoane langa ea,care ii sunt alaturi mereu,2 fete care se pot numi prietene,care o cunosc atat de bine incat nici nu e nevoie sa deschida gura si ele stiu deja ce vrea sa spuna..Aceste 2 fete ii vor fii alaturi si in contiuare in aceasta oribila poveste,care sfasaie inimi,care provoaca durere…love(OR NOT)story…

sad but true…

Love (or not )story-partea II

Luna august:a trecut aproape o luna jumate de cand nu si-au mai vorbit,nu s-au mai intalnit...

Totul s-a terminat din motive pe care probabil nici el nu le poate intelege ,pentru ca ea sigur nu...sa spunem ca tineau prea mult unul la altul???ca s-au speriat de ce putea fi??relatia lor avansase enorm de mult.

De pasti si-au urat “Paste fericit” si au inceput din nou sa se intalneasca,aceste intalniri au durat 3 luni,in care sentimenele au avansat in asa fel incat nici unul din ei nu isi doreau,ea mai puternica ca el incerca sa nu se lase condusa de sentimente si chiar le nega,respingea ideea de a fii indragostita si de a avea pe cineva alaturi ...el o cauta zi de zi,si se simtea pe zi ce trece tot mai apropiat de ea,dar....ea nu-si dadea de ceea ce simtea si de sentimele puternice ce ii inundau inima ...lucru care mai tarziu avea sa-i provoace o mare suferinta...in tot acest timp el ia aratat cat de mult ii place sa fie in preajma ei,insa parca nu avea nici un sens.....fetitzei nu i se parea nimic anormal,doar traia clipa...pana intr-o zi in care el a decis sa renunte...de ce???sa saturat sa o tot caute in zadar,specific ca se intalneau si dormeau impreuna noapte de noapte insa ea nu reusea sa-si deschida sufletul in fata lui...si a renuntat...atunci fetita noastra.copila de ieri,femeia de azi...a simtit o mare pierdere,o bucatica din inima ei s-a rupt..acela a fost momentul in care mii de imagini si ganduri iau precut prin fata ochilor si prin minte,toate ducand la un singur lucru:”i’m fallen in love..” to late....el deja renuntase...

Acea fetitza care se opunea cu tot dinadinsul sentimentelor se transformase intr-o femeie care avusese o relatie..o relatie pe care nu si-o dorise,o relatie care a invatat-o sa se maturizeze ,sa se simta iubita,protejata si fericita si care o facea sa se simta o femeie fericita...pacat a fost ca a realizat prea tarziu...

Vina: a fost a amandurora,nu s-au oprit nici o clipa sa discute despre ceea ce au ei,despre sentimele ce ii inconjurau,despre comportamentul lor ca si cuplu.Daca o intrebai pe ea daca este intr-o relatie ezita sa-ti raspunda,pentru ca nici ea nu stia in ce stadiu se aflau si nici nu vroia sa afle ;era mai mult decat perfect....Discutau despre orice lucru ,faceau impreuna totul insa cand era vorba despre sentimele lor,unul fata de celalalt era subiect tabu...

Azi,a fost a 3 zi in care s-au revazut...

Nu stiu cum a inceput din nou,nu stiu in ce stadiu sunt..nu stiu nici ei ce vor si cum sa se comporte,cert e ca la amandoi le-a fost un dor nebun unul de celalat..Insa nici acum nu stiu sa-si arate sentimele,care poate mai exista sau nu...

Atunci ma intreb...Daca nu s-au iubit de ce le-a fost dor sa fie impreuna??daca nu s-au iubit de ce au inceput iar sa se intalneasca ?daca nu s-au iubit de ce simteau fluturasi atunci cand se vedeau intamplator?de ce era geloasa cand o alta fata il privea?de ce simtea nevoia sa-i auda vocea?Daca el n-o iubea o mai cauta si de data asta?dar daca totusi se iubesc de ce nu isi spun ce au pe suflet?si de ce nu-si arata sentimentele?

Sa spunem ca ia apropiat doar sexul???pentru ca asa a inceput totul si tot asa trebuia sa si continue...

Atunci de ce o tinea in brate si o privea pana cand adormea,de ce ea se trezea noaptea doar ca sa-l vada cum doarme si sa-l acopere, de ce venea doar ca sa stea cu ea...chiar daca nu discutau nimic vroia doar sa fie in preajma ei...De ce simteau atat de bine inpreuna?De ce trebuie sa plece la un moment dat???si asta era intrebarea care ei nu-i oferea linistea sufleteasca...Poate si asta a fost cauza pentru care ea a refuzat iubirea si-a negat sentimetele de teama de a nu suferii in urma plecarii lui..E august si el e inca aici...cum poti explica asta?

Inca stau si ma gandesc daca este vorba despre o poveste de iubire sau e vorba doar despre 2 oameni ce s-au cunoscut si au petrecut ceva timp impreuna?s-au placut ?s-au iubit?oare cand vom stii?oare vom stii?

Se pierd unul in fata altuia,se balbaie ,se grabesc sa vorbeasca si raman fara cuvinte,se impiedica ,uita unde isi pun lucrurile la cateva secunde dupa ce leau avut in mana...doar cand sunt impreuna...Amandoi sunt maturi..au trecut de varsta copilariei insa se comporta ca doi copii mici care acum invata lucrurile elementare,invata sa traiasca...

Prefera sa stea noptile treaza si sa scrie decat sa-i spuna ce simte...Poate intr-o zi isi vor face curaj si isi vor destainui adevaratele sentimente...dar oare cand??poate va fi prea tarziu,si trenul va rece din nou pe langa ei ,de frica sa urce o treapta...Un pas este de la a fii fetitza la a fii femeie,tot un pas este si pana la iubire...asa cum atat de greu acceptam ca am crescut si ca ne-am maturizat la fel de greu acceptam iubirea...de teama sa luam viata in dinti si sa fim responsabili pentru faptele noastre...nu vrem sa ne simtim vinovati atunci cand ceva nu merge,si mai vine evitam...dar cum?in final tot acolo se ajunge...am invatat ca oricat de mult ai respinge iubirea si oricat de mult ai nega sentimele,ele te coplesesc fac parte in viata noastra ,este sensul vietii,traim pentru a iubi...

Si totusi a fost,este ,va fii vreodata o poveste de iubire???

Love (or not )story-partea I

A fost o data ca-n povesti a fost ca nici o data.....si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa!

:)) nu, nu-i asta tot:P

Sa spunem ca fost o poveste,sau ca inca este(greu de spus)nu e vreo poveste cu zane sau printi si printese,cavaleri sau Robin Hood.E o simpla mica poveste in care doua persoane,doua fiinte umane una mai diferita decat cealalta(fiintele umane) isi traiesc viata,as fi putut spune o poveste de iubire dar nici ei nu stiu daca e asa,deci nu are rost sa anticipam...

Luna octombrie:s-au cunoscut intamplator la o petrecere!

Ea- o fetita de numai 19 ani proaspat venita in oras cu foarte putine persoane cunoscute,dar sociabila.O fata finutza,sensibila si timida in acelasi timp,ceea ce bate partea cu sociabila,dar totusi putin din amandoua.

El- mult mai mare ca ea,desi aspectul lui nu arata acest lucru(varsta despre care ea afla mult mai tarziu).Foarte misterios,frumos si atragator,de asemenea sociabil.

Aveau un singur lucru in comun,nici unul nu adora sa danseze si astfel au stat de vorba ore intregi ;ea nu era obisnuita sa stea treaza noaptea asa ca la ora 1:00 a plecat.Au trecut cateva zile dupa care s-au reintalnit intamplator la un suc cu prietenii care le erau comuni(mai mult s-au mai putin,deoarece ea de abia ii cunoscuse).A venit seara si au mers impreuna acasa la ea.S-au simtit excelent impreuna si iar au stat de vorba si au vorbit si au tot vorbit despre multe;apoi!!!ea ia spus:”stii... eu nu vreau o relatie serioasa,ne mai intalnim din cand in cand si e destul de ok”la care el a fost de acord.

CIUDAT!!! a fost ca:ea(fetitza)nu dadea nr de telefon niciodata pentru ca nu considera ca trebuie ,decat daca facea parte din familie sau era o persoana foarte, dar foarte apropiata(astfel incat agenda ei se rezuma la nici 20 de nr de tel)si in acea seara ei au facut schimb de numere...

S-au mai vazut tot asa intamplator in urmatoarele zile,el(baietzelul)o mai cauta,un mesaj,un telefon..dar prea putin...Dupa un timp(destul de putin timp)nu au mai pastrat legatura..

Posibile motive:baietzelul nu avea resedinta in tara,urmand sa plece in scurt timp ,ea stia lucrul acesta...si era foarte distanta,dar asta nu era singurul motiv,fusese un an extrem de greu pt ea din punct de vedere emotional,si nu era capabila de o relatie.Au trecut luni in care nu s-au mai vazut,poate doar intamplator o data la 2-3 luni..prea putin...Plecarea lui se amanase,motive necunoscute de ea...

Erau atat de departe unul de celalalt...

Mi-e frica...

Am curajul sa recunosc ca imi e frica,sunt speriata de tot ce e in jurul meu,de lucrurile,persoanele si gandurile ce ma inconjoara,nu imi mai pot da seama in cine si in ce pot avea incredere nici macar nu stiu care dintre lucrurile deja traite au fost bune si care nu.Cert e ca sunt in situatia acesta pentru ca asa trebuia sa fie..nu pot spune ca imi e bine sau ca imi e rau..pot spune doar ca asta sunt eu,nesigura...timpul...intamplarile...lucrurile ...prin care am trecut si mi s-au intamplat au contribuit la aceasta evolutie a lucrurilor.Nu as vrea sa schimb nimic..sau poate as schimba ,mi-e frica sa vreau sa schimb ceva pentru ca poate as gresi,mi-e frica sa nu vreau sa schimb ceva si poate ar trebui...mi-e frica sa incep o relatie pentru ca nu stiu unde va duce ea,mi-e frica sa nu pierd o persoana care poate avea un rol imens in viitorul meu .Mi-e frica ca daca totusi incep ceva nu stiu sa continui,mi-e frica de o relatie,mi-e frica sa fiu singura,desi..uneori ador sa stau singura,sa uit de lume si de tot ce exista pe pamant .Uneori chiar mi-e frica de mine si de ceea ce pot face,alteori ma ador.Mi-e frica sa nu uit prin ce am trecut pana acum,mi-e frica sa uit,dar uneori vreau.Mi-e frica sa iubesc ,imi e frica sa ma asez in pat pentru ca poate ii voi simti mirosul lui care inca nu a disparut,imi e frica sa vreau sa fie in fiecare noapte langa mine,chiar daca el isi doreste,mi-e frica sa-l ador..si sa adorm cu gandul la el..mi-e frica sa nu plece in lumea lui,in universul lui de unde stiu ca nu -l voi mai vedea, atinge sau simtii trupul lui langa al meu,si vocea lui nu-mi va mai sopti la ureche cat de mult adora sa fie cu mine...mi-e frica ca toate astea se pot intampla sau nu...Mi-e frica ca nu ma pot regasii pe MINE ca poate nu-mi voi gasii nicodata adevarata identitate si nu voi putea descoperii ce e cu adevarat in sufletul meu...A fost o data de mult descoperit sentimenul dar s-a dus..se face anul aproape si ranile inca nu s-au refacut,poate si din cauza ca totul a inceput acum 20 ani si a pus capat acum un an,lucruri carora nu le-am mai putut face fata...nu m-am mai putut descurca si suporta evenimentele care imi inundau inima si imi secau sufetul...Am schimbat locatia,intr-un fel si identitatea crezand ca lucrurile o sa ia un alt curs..si asa a fost dar amintirile din trecut nu le poti schimba si nu le poti opri sa afecteze prezentul...Nu pot schimba faptul ca nu m-am pierdut pe mine sau mai bine zis ca nu am stiut niciodata cine sunt...

Se poate spune ca “sufar”de nesiguranta ,slabiciune sau durere sau poate ca fiecare are momentele sale de slabiciune si se pierde pe el insusi ...care poate,...in cateva clipe,secunde ,ore sau zile...vor trece...si totul revine la normal....

Rihanna-Cry

http://www.youtube.com/watch?v=AnMP1oqPTto&feature=related

Invatamantul si profesorii

Si zici ca e Universitate...si ca se respecta reguli si exista corectitudine...da’de unde!!!Astazi am avut ultima restanta(prez 3) dupa o noapte indelungata de invatat si o dimineata inceputa cu programare...pregatita si sigura de mine ma duc la examen,cand am ajuns bineinteles a trebuit sa mai asteptam(cum se intampla peste tot)pentru ca profa nu era pregatita,in sfarsit...ne-a bagat in sala de examen...impartise subiectele dupa care ne spune sa prezentam chitantele(fiind prez 3 se plateste o mica suma),eh da’ eu nu aveam chitanta..era acasa...:|..pai da' sa fim seriosi dupa o noapte nedormita si de progamat toata noaptea...cine si-a mai adus aminte de chitanta...m-am rugat eu de profa sa ii aduc chitanta dupa ce dau proba scrisa(urmand si proba la laborator,dupa o scurta pauza,pauza in care urma sa plec dupa chitanta)dar nu si nu!! Foarte categorica,profa nu a vrut sa accepte sub nici o forma..si frumos,m-am ridicat si am parasit sala:|...am ajuns acasa si de atatia nervi,m-am pus sa dorm.Dupa nici 20 de minute ma suna o colega ca cica sa ma intorc ca ma primeste sa dau examenul:-o ...ca sa razgandit profa..dupa cum spuneam bataie de joc...mda..eu grabita, plec de acasa...+ ca eram adormita..in oras un trafic de nedescris...o aglomeratie de iti dadea dureri de cap,la nici jumate de drum ma suna inapoi colega k am 10 min sa ajung,alfel nu mai pot intra(sa precizez k stau in partea cealalta a orasului)...da:| pai si ce era sa fac???sa zbor???(poate daca aveam aripi si atunci sigur nu as mai fii fost la facultate, as fii avut alta definitie a vietii)anyway... s-a grabit saracul taximetrist dar peste masini nu avea cum sa treaca...si uite asa nu am mai apucat sa dau examen.Invatamantul din ziua de azi..e de tot....sa nu folosesc cuvinte” murdare”...dezamagita in totalitate!!!

Giving up doesn't always mean u are weak;sometimes it means u are strong enought to let go

In viata sunt momente cand trebuie sa renuntam...faptul ca renuntam, la un lucru nu inseamna ca suntem slabi,ci faptul ca suntem destul de puternici sa continuam si fara acel lucru,chiar daca ne e greu...Fiecare ne putem alege cum vrem sa fim, ce vrem sa facem..uneori alegem calea cea buna alteori nu,important e ca fiecare isi da seama mai devreme sau mai tarziu,cu sau fara voia lui si uneori mai si incearca sa repare...poate e in zadar sau poate nu.Azi am invatat cat inseamna o prietenie.....si ca niciodata nu le poti avea pe toate,castigi pe o parte si pierzi pe alta...asa e viata si trebuie sa conformam situatiei...insa avem dreptul de a alege cu ce vrem sa ramanem si ce vrem sa pierdem.Se intampla sa luam si decizii gresite dar riscul acesta ni-l asumam atunci cand facem alegerea....De ce nu le putem avea pe toate?pentru ca ne impotmolim...si nu mai stim ce sa facem,ne pierdem pe noi si ratiunea..Ne lasam condusi de un sentimente(indiferent de natura sentimentului)si ne concentram pe un singur lucru lasandu-le pe celelalte in mod incostient in asteptare sau chiar le ingnoram,crezand ca nu e nimic rau...si intr-un tarziu realizam ca ne-am concentrat prea tare pe un lucru si nu le-am mai vazut pe celelate...Problema cea mai mare vine atunci cand lucrul pe care ne-am concentrat nu e nici pe departe atat de important ca restul,si nu are nici jumatate din valoarea celorlalte..Suntem atat de prinsi in joc si ne chinuim sa castigam,trecem nivele peste nivele cu sudoarea fruntii fara macar sa ne gandim,daca asta e singurul lucru in viata care conteaza....Luptam pentru un lucru crezand ca e singul care conteaza si ca ne este de ajuns daca il avem,doar ca uneori luptam degeaba..sau cand in sfarsit il avem nu ne simtim completi..si vrem mai mult,dar de unde daca noi am renuntat la restul de mult???trebuie sa fim echilibrati,trebuie sa invatam sa fim echilibrati...Cum mi-a zis un prieten zilele trecute..ca vrea s-o ia de la capat...pentru ca lucrurile nu stau asa cum si-ar fii dorit el...Da! se poate lua de la capat..dar e foarte greu...schimbam locul,schimbam persoanele ...trec luni poate ani..si inca nu reusim sa ne stabilizam cu totul...Nu e un simplu joc,dai reset si o iei de la capat...Trebuie sa ne oprim o clipa si sa ne gandim la ceea ce facem pentru a nu ajunge in situatia de a ne dori sa o luam de la capat...Fiecare greseste..fiecare are dorinte si motive(mai mult sau mai putin plauzibile)pentru care greseste...De cele mai multe ori lasam de o parte prietenii si ne bagam singuri in lac,crezand ca vom gasi comori,si ne concentram asupra cautarii,deoarece comoara din sperantele noatre poate rezolva orice problema,si atunci cand simtim ca nu mai avem aer si nu mai e nimeni sa ne scoata din lac...vedem defapt care e lucrul de care avem cea mai mare nevoie...