/ sus sau jos\

Sus sau jos niciodata la mijloc.Zilele trecute un coleg imi spunea ca oricat mi s-ar parea mie ca sageata coboara ,ea defapt urca...e bine gandeste pozitiv,e optimist .Nu e nimic rau doar ca..nu e asa..eu cu pesimismul meu am avut dreptate..sageata a coborat pana cand ... hocus-pocus baiatul cu blog nu mai e.L-am tot amintit in povestirile mele dar nu vi-am spus nicodata de unde si pana unde”baiatul cu blogul”.O sa incep prin a va povesti unde si cum l-am cunoscut .

Intr-o frumoasa dupa-amiaza,obosite oarecum de atata scoala,eu cu colega mea pornim la un drum,trebuia sa mergem in orasul ei natal,avand in vedere ca nu era decat la o ora jumate de noi nu am mai pus la socoteala oboseala.Inainte de a pleca insa,trebuia sa facem o mica oprire,sa-l luam si pe sotul ei.Stand in masina asteptandu-i sotu care parca nu mai venea,amandoua fiind lipsite de orice rabdare, intr-un final apare insotit de un coleg pe care trebuia sa-l lasam acasa înainte de a ne continua drumul.Prima impresie: (cea de care vorbeam mai jos)”uratzel si ciudatzel”,dar eu fiind o fire sociabila am intrat in vorba cu el,printre putinele lucruri care le-am discutat a fost si faptul ca are un blog pe care mai scrie din cand in cand,ca are si cateva poezii scrise(na...era modest)...hm..interesant,nu?eh,si de aici :”baiatul cu blogul”.I-am cerut link-ul,eram curioasa,nu pentru ca mi-ar place foare tare sa citesc,dar pur si simplu imi starnise interesul.Mi-a scris link-ul pe o foita mica,rupta si cu un scris indescifrabil,dupa care l-am lasat acasa si ne-am vazut mai departe de drum.

Am tinut acea foita in portofel vreo 3 zile,uitasem de ea si intr-o zi la unul din plictisitoarele laboratoare pe care le fac,m-am apucat sa caut ceva in portofel(da...la mine in portofel gasesti toate minunile:P) & flash!!! mi-am amintit de foita,care surprinzator disparuse.Oarecum trista desi nu-i mai dadeam atata importanta dar totusi indignata din cauza ca nu apucasem macar sa vad despre ce era vorba acolo...Ajunsa acasa, m-am apucat:google search ,practic nici nu stiam ce sa scriu pe google,cum sa caut,nu-i stiam decat numele...bineinteles cautari inutile....In urmatoarele zile primesc add pe mess;ciudat,deoarece pe acel idd nu am decat colegi si numele lui nu corespundea .I-am dat totusi add,urmand sa fie sters in cazul in care nu era o persoana cunoscuta.Surprinsa am fost cand s-a prezentat ,inconfundabil si original:D.I-am cerut din nou link-ul,spunandu-i cu parere de rau ca am pierdut foita.In noaptea aceea am stat si i-am citit povestirile scrise pe blog,ochii ma ustrau,pleoapele imi picau si parca tot nu vroiam sa ma opresc,gasisem ceva ce imi placea,eram fermecata de felul in care scria ,nu neaparat de ceea ce scria.

In timp(nu foarte mult ;)) )si-a facut din ce in ce mai mult prezenta in viata mea si cum vi-am mai spus,prima impresie era total gresita!din baiatu”uratel si ciudatel”devenise cel mai fermecator baiat ,era special in felul lui iar acele 2 cuvinte nu-l caracterizau de nici o culoare.Si uite asa a ajuns sa fie un personaj important,pana acum cateva zile cand sageata nu mai venea de la cupidon si facea minuni,ea pur si simplu facea dezastre.Si oricat de optimista as incerca sa fiu,lucrurile rele tot se intampla.Si atunci nu e mai bine sa fim realisti?chiar daca asta ne face sa simtim lucruri care stim ca nu ne fac bine...Cum va spuneam la inceputul povestirii de colegul meu care incerca sa ma faca sa gandesc pozitiv,nu e bine..daca o sa credem ca totul e bine si defapt nu e,momentul in care o sa ne dam seama nu o sa fie dezastruos?nu e mai bine sa fim realisti?ce rost are sa ne mintim singuri?E bine sa traiesti in lumea ta uneori dar sa nu o dam in extrema si sa fim considerati nebuni.Si eu am lumea mea ROZ si cred ca fiecare isi creeaza lumea lui in imaginatia bogata de care beneficiem fiecare(mai mult sau mai putin)dar in acelasi timp trebuie sa constientizam ca traim intr-o lume in care e necesar sa fim realisti si sa luam in considerare ceea ce ne indica sagetile...